Problemele Romaniei, framantarile ei se regasesc, la scara redusa, in zbaterile din TVR. Televiziunea romana este oglinda in care se reflecta chipul tarii, zambind rar, cel mai adesea schimonosit de durere. Aceasta relatie fractala in care partea vede intregul a facut ca toate bolile Romaniei sa fie si suferintele traite la modul acut de TVR. Si cum mai degraba se lipesc cele rele, peste cele bune trecandu-se usor si in graba, molimele mari ale jafului si incompetentei au bantuit in TVR, pustiind-o in ultimii ani.

Exista, poate, o toleranta exagerat de mare la rau, ce se sprijina pe indiferentismul „daca mie imi merge astazi bine, nu-mi pasa de ceilalti” si pe atitudinile duplicitare dobandite ca un reflex de adaptare la desele schimbari de putere. Individualismul urban amestecat cu lacomia face ravagii. Daca esti si santajabil, si pofticios de putere, atunci esti cea mai buna unealta in mana lui Traian Basescu. Acest mecanism a generat conducerile din TVR in ultimii sapte ani, iar rezultatele se vad astazi si nu contenim sa ne miram cum de a fost posibil acest dezastru.

Purtandu-si amintirea unor trecuturi neasumate si in lipsa unei innoiri duse pana la capat, TVR a carat dupa ea multe dintre cancerele care au macinat-o chiar dinainte de Revolutie. Starea toxica este data de agentii politici sub acoperire de jurnalisti, care dezechilibreaza continuu atitudinea ce ar trebui sa decurga din asumarea misiunii de televiziune publica, dar si de ceilalti „militieni” care sunt mereu de partea celor de la putere. Este data de frica intrata in fibra acelor teveristi care ajung doar sa supravietuiasca si nu sa-si traiasca demn conditia de profesionisti intr-o institutie publica. Constiintele strivite de acceptarea sub-vietuirii s-au transformat intr-o masa aproape amorfa, pe placul politicienilor si al smecherilor pusi pe capatuiala, si i-au facut pe acestia sa