"Struţul", cum a fost poreclit de colegii de antrenament, şi-a început cariera de atlet la 12 ani, practicând probele de 90 de metri garduri şi lungime. Prima lui antrenoare a fost Doina Anton, care la o lună de la începerea şcolii a făcut o preselecţie printre elevii din clasa lui. "Primii patru ani au fost mai mult "alte ore de educaţie fizică" faţă de cele făcute la şcoală. Erau mai mult pentru distracţie. De performanţă nici nu era vorba, mai ales că fusesem distribuit la garduri şi săritura în lungime. Niciodată n-am fost un potenţial învingător la probele astea. Tot timpul veneam pe locul patru", a povestit Oprea, pentru Adevărul.
Antrenoarea l-a îndrumat spre triplusalt, unde Marian a prins gustul victoriei. În 1999, a cucerit bronzul la "Europenele" de juniori de la Riga, cu o săritură de aproape 16 metri. Un an mai târziu a luat aurul la Campionatele Mondiale de juniori, iar în 2001 a luat aurul şi la CE de juniori.
2004
A făcut pasul la seniori şi a fost mai tot timpul pe podium la concursurile naţionale şi internaţionale. Cariera sa a culminat cu locul doi ocupat la Jocurile Olimpice de la Atena, când a sărit 17,55 de metri, la prima încercare din finală. În calificări sărise cu 11 centimetri mai puţin, iar în finală nu a reuşit să se apropie mai mult de suedezul Christian Olsson, care sărise 17,79. „Este una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera mea, însă nu este singura. E adevărat că nimic nu se compară cu atenţia care îţi este acordată după un asemenea eveniment, dar am învăţat să văd toate victoriile cu aceiaşi ochi, iar momentele mai puţin plăcute să le găsesc picătura frumoasă", spunea Oprea.
2008
Cea mai bună săritură a lui Marian măsoară 17,81 metri şi a fost realizată în 2005, an în care a urcat pe a treia treaptă a podiumului la Campionatele Mondiale de la Helsinki, din Finlanda. Medalia a fo
