La concret: demisia de onoare, la care ţin partenerii europeni, e de onoare, sau e de fraieri?

Set standard de întrebări uşoare (puteţi suna un prieten şi mentor, dacă-i lasă celularul în celulă):

- Aţi zis că faceţi cel mai cinstit guvern? Aţi zis. Păi, plagiatul e cinstit?

- Aţi dat nişte oameni afară din guvern pentru plagiat, fiindcă plagiatul nu e cinstit? Aţi dat. E cinstit să mai rămîneţi?

- Domnul Năstase ce zice? Aşa, în general.

- Ce e valabil în cazul altora, în cazul dumneavoastră nu e valabil? Exemplul personal, chestii?

- Asta cu plagiatul e un mizilic, o bazaconie, prin comparaţie cu marile probleme ale ţării, pe care trebuie să le rezolvaţi, beneficiind de încrederea majorităţii populaţiei, după cum s-a văzut la alegerile locale, nu la cele generale, dumneavoastră nefiind primar, ci premier?

- Ungaria şi Germania n-au probleme mari, ci doar mici? (Domnul Năstase cum consideră?) Băieţii aceia, preşedintele Ungariei şi ministrul apărării din Germania, au zburat fiindcă au plagiat? Au zburat. Vedeţi, e cutuma aia, europeană, cu demisia de onoare. Pe care partenerii europeni, cu care vreţi atît de mult să va întîlniţi doar dumneavoastră, numai dumneavoastră, în exclusivitate, o iau în serios. În sensul că ţin la ea.

- Onoarea contează sau nu? (Domnul Năstase spre ce înclină?)

- La concret: demisia de onoare, la care ţin partenerii europeni, e de onoare, sau e de fraieri?

- Vreţi să le spuneți partenerilor europeni, sportiv, că sînt nişte fraieri? Sau papagali, dacă preferaţi?..

- Dacă nu vreţi, ce le spuneţi, totuşi, în caz că întreabă? Le-o băgaţi pe aia, cu “am uitat să pun ghilimele” sau pe-aia cu “doctoratul nu contează, dacă vreţi, renunţ la el”?

- Dacă nu vă întreabă nimic, înseamnă că e bine ce-aţi făcut, sau înseamnă că se uită la dumneavoastră ca naturalistul la rîmă, în tăcere? (Optica