"Cu banii pe o medalie olimpică poate ne-am lua un metru pătrat de pământ la Snagov"
Iarna, Liviu şi Victor aleargă prin pădure printre căprioare
Campionii mondiali şi europeni Victor Mihalachi (23 de ani) şi Liviu Dumitrescu (24 de ani) trăiesc departe de vânzoleala cotidiană, în Complexul "Nicolae Navasart" din Snagov. La dreapta kilometrului 35 de pe DN 1, după OZN-ul Sydney 2000, puţin mai înainte de Castel Film. Aici e leagănul kaiacului şi al canoei româneşti, imperiul care din 1956 scoate la suprafaţa apei legende precum Ivan Patzaichin, Leon Rotman sau Aurel Vernescu. Asemenea predecesorilor lor, Mihalachi şi Dumitrescu par nu numai prizonierii lacului, ci şi ai visului olimpic ce le hrăneşte moralul zi de zi.
Doar duminica e liberă. Uneori
Antrenamentele debutează în întunericul de dinainte de crăpatul zilei şi se pot întinde până spre lăsatul serii. Pentru că în sportul cu pagaie şedinţele nu seamănă ca două picături de apă. "Doar duminica e liberă! Când avem concurs, cu o săptămână sau două înainte mai ieşim la un antrenament chiar şi duminica! În timpul săptămânii, avem trei zile cu câte trei şedinţe de pregătire şi trei cu câte două. În afara specificului pe apă, mai facem forţă, alergare - o tură de 5 km, prin pădure", ne conduce Liviu în largul poveştirilor din Snagov. Iar firul istorisilor e preluat de Victor: "În pădure nu ne e frică, ne mai întâlnim iarna cu căprioarele când mai alergăm sau când mai schiem".
De zece ori o mie de metri
Dar dimineaţa e dedicată unui antrenament de mare intensitate şi nu-i timp de prea multe poveşti. Programul strict anunţă că dinamoviştii vor încerca lacul cu degetul în zece serii a câte 1.000 de metri (proba olimpică de la JO) cu pauze cât mai mici sub privirea proprietarilor vilelor ridicate pe malul opus. "Glumind puţin, dacă vom lua medalie la Londra, vom ave
