De aproape opt ani de zile, monopolizata in interes personal de catre presedintele Basescu, politica externa a Romaniei a ajuns o zona calamitata. Motivatia acestui esec este faptul ca insasi sursele de inspiratie a acestei politici – strategiile unilateraliste si antieuropene ale fostei administratii americane George Bush jr. in regiunea Marii Negre – au cunoscut o infrangere usturatoare. La vremea respectiva, Basescu a plagiat fara scrupule litera si spiritul unor texte politice de la Washingtonul oficial, dar si comportamentul arogant, agresiv al neoconservatorilor fata de Europa toata, de la Atlantic la Urali. Asa dupa cum, in urma cu 6-7 ani, minti lucide afirmau ca Irakul a fost Stalingradul lui Bush, astazi se poate spune ca Marea Neagra a fost Stalingradul lui Basescu.
Plagierea si promovarea, de catre Traian Basescu, a fostelor politici neoconservatoare ale administratiei Bush jr. privind regiunea Marii Negre, a adus Romaniei daune politice, economice, de imagine internationala si morale considerabile, si s-au produs astfel:
La 9 martie 2005, liderul neoconservator Bruce Jakson a sustinut declaratia politica „Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre” (document clasificat, necunoscut publicului), in fata Comitetului de relatii externe a Senatului SUA, Subcomitetul pentru afaceri europene. In esenta, Jackson a cerut Congresului patru lucruri: (1) sa initieze masuri revizioniste pentru anularea Conventiei de la Montreux (1936) privind accesul in Marea Neagra, care prevede limitarea si interzicerea prezentei militare in Marea Neagra a unui stat neriveran, cu alte cuvinte sa se impuna Rusiei si Turciei sa accepte stationarea, patrularea si dreptul de interventie in Marea Neagra a Flotei a 6-a americane, din Mediterana; (2) sa adopte o politica de confruntare deschisa cu Rusia, punct de vedere sustinut de Jackson cu o serie de atacuri de o viol
