Unul dintre cei mai importanţi eroi ai generaţiei de aur din teatrul românesc, George Motoi (76 de ani), descrie în amănunt periplul controversat al desăvârşirii unei cariere artistice remarcabile.

George Motoi e dezgustat. Da, s-a săturat de fraze goale şi de scandalurile colorate din viaţa noastră publică. Ar vrea să ştie unde e românul simplu, cu frământările lui adevărate, căci pentru el urcă pe scenă, pentru el montează spectacole, lui i-a dedicat această carieră ajunsă la o maturitate strălucitoare. Se uită în spate şi nu-i place ce vede, căci, iată, nu se mai fac filme de calitate, nici teatrul nu mai e ce-a fost şi parcă prea se dezbracă toată lumea aşa, pe gratis. În antiteză, George Motoi descrie întreaga sa carieră, de la pactul voit pe care l-a făcut cu Lica, fiica lui Gheorghiu-Dej, pentru câteva sendvişuri gustoase, până la înţe-legerea cu regimul comunist, pe care, evident, a fost constrâns să-o accepte.

„Weekend Adevărul": V-aţi născut la Caliacra, în Cadrilater. Vă mai amintiţi ceva din acele locuri?

George Motoi: Am stat acolo foarte puţin. Tatăl meu era militar şi a fost detaşat cu serviciul în Cadrilater, dar, la scurt timp după ce m-am născut, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar noi a trebuit să ne întoarcem în România. Tata a fost trimis la Niculeşti-Jianu, o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila, era militar acolo. Tatăl meu a fost şef de post de jandarmi, pe urmă a fost şeful pazei la locuinţa de vară a regelui.

Aţi avut o educaţie monarhistă?

Da, da, tata chiar m-a trimis să fac liceul militar din Craiova, dorea să ajung militar. Aveam un văr colonel-doctor veterinar, care m-a şi botezat, şi-mi ziceau părinţii aşa: „Tu s-ajungi ca Gicu!". Părinţii mă vedeau doctor veterinar în armată. Eh, ei au îmbătrânit, eu am rămas singur, a trebuit să mă adaptez la vremurile noi, să pot exista,