Clădirea Muzeului Memorial Aurel Lazăr din Oradea are, de miercuri, o nouă plăcuţă comemorativă. Aceasta marchează funcţionarea în acest imobil, în perioada 6 decembrie 1940 - 1 noiembrie 1943, a Consulatului Regatului României, dar îl omagiază şi pe dr. Mihai Marina, cel care a ocupat funcţia de consul general. Demersurile pentru expunerea acestei plăcuţe au fost făcute de Asociaţia Morăriţa (Oradea) şi Asociaţia Dacia (Apşa de Jos).
Diplomat salvator
Consulatul Regatului României a fost înfiinţat la Oradea după Dictatul de la Viena, pentru ca românii din zona de vest şi nord-vest să fie reprezentaţi pe teritoriul de atunci al Ungariei. "Chiar şi istoricii au cunoscut puţine despre unde a funcţionat acest Consulat până de curând când, la cererea Asociaţiei Morăriţa, Ministerul Afacerilor Externe ne-a oferit detalii, dezvăluind că imobilul este chiar casa lui Aurel Lazăr", a spus istoricul Gabriel Moisa, în cadrul ceremoniei de dezvelire.
Originar din comuna Apşa de Jos, din Maramureşul Istoric (Ucraina), absolvent de Drept la Cluj şi fost prefect al judeţului Baia Mare, Mihai Marina a fost numit după 1940 consul la Oradea. Din această postură, el s-a dedicat îmbunătăţirii vieţii românilor rămaşi dincolo de graniţă, dar a şi salvat zeci de evrei de la moarte, riscându-şi chiar el viaţa.
"Există o listă cu numele a peste 70 de evrei salvaţi. Erau mai multe căi. Fie le dădea paşapoarte româneşti false, fie celor care nu erau cunoscuţi le făcea acte româneşti, fie îi trecea pur şi simplu peste graniţă cu maşina diplomatică. Nu era verificat, căci se bucura de o anumită protecţie", a explicat istoricul Gabriel Moisa, care a amintit că în primăvara anului 1944 la Oradea s-a adunat cel mai mare ghetou din Transilvania cedată. Aproape 30.000 de evrei au luat, de aici, drumul Auschwitzului.
Moştenitori la Oradea
Le ceremonia de miercuri a
