Sâmbătă spre duminică vine una dintre marile nopţi de peste an. Sâmbătă spre duminică cerurile se deschid, iar cele două lumi comunică energetic şi vibraţional. La fel şi cei care se iubesc cu adevărat. Este noaptea în care plantele magice au cel mai mare leac, florile câmpului, cel mai puternic parfum iar Luna, cea mai tainică lumină. Este noaptea în care feriga, chiar dacă se ştie că nu înfloreşte niciodată, face o floare albă, strălucitoare, ca o stea. Despre ea o să povestim pe larg data viitoare, pentru că dacă o va vedea cineva, va căpăta puterea de a citi gândurile oamenilor şi de a afla comori de mii de ani ascunse… Tot în Noaptea de Sânziene înfloreşte şi "iarba-fiarelor", care va străluci în întuneric ca aurul, iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roşiatice pe pământ. I se mai spune "iarba-tâlharilor", pentru că hoţii şi haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Oamenii care au văzut-o înflorită spun că are cap ca de om pe care poartă o coroană, că în loc de frunze are un fel de aripioare, că nu are rădăcină şi-şi tot schimbă locul dintr-o poiană într-alta. În restul anului, "iarba-tâlharilor" arată ca o plantă obişnuită, din care pricină nu poate fi descoperită decât întâmplător, atunci când rupe fierul coasei sau al plugului ori când face să-i sară potcoava calului. Dar să vedem ce întâmplări neîntâmplate şi lucruri neauzite se mai pot petrece în Noaptea magică de Sânziene…
● În Noaptea de Sânziene şi numai atunci se culege "nebunariţa", cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, una dintre componentele alifiei cu care se ungeau vrăjitoarele pentru a putea zbura.
● În Noaptea de Sânziene animalele grăiesc cu glas de om şi, dacă le asculţi, poţi afla de la ele toate tainele lumii.
● În Noaptea de Sânziene porţile cerului sunt deschise şi se întorc strămoşii acasă, Moşii de Sânziene.
● În N
