Tena koe. Kei te pehea koe? Adică: „Bună. Ce faci?“. Anul acesta, la Tîrgul de Carte de la Frankfurt învăţăm limba ma¯ori. Ţara invitată e Noua Zeelandă. Iar guvernul acestei ţări şi-a propus să popularizeze la Frankfurt cultura şi limba indigene. Oferta e pe cît de interesantă, pe atît de contestată. Căci Frankfurter Buchmesse se vrea o placă turnantă în comerţul mondial de carte (aici se vînd drepturile de publicare) iar literatura din Noua Zeelandă – în special literatura ma¯ori – nu pare prea atractivă pentru editori. Însă organizatorii sînt optimişti.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBCele în jur de 70 de titluri noi traduse şi publicate anul acesta în Germania ar fi cea mai bună dovadă a „vizibilităţii internaţionale“ pe care a căpătat-o această literatură, spune Kevin Chapman, preşedintele Asociaţiei Editorilor din Noua Zeelandă. Statutul de ţară invitată a multiplicat cu cinci sau şase numărul titlurilor „importate“ în Germania (în anii trecuţi, s-au publicat cam o duzină de cărţi neozeelandeze). Există cîţiva autori cunoscuţi în Germania şi în restul lumii (Katherine Mansfield, Janet Frame, Frank Sargeson, Patricia Grace), însă ei scriu în limba engleză, aşa că e oarecum normal ca şi cărţile lor să aibă vizibilitate internaţională. În schimb, din ma¯ori nu s-a tradus mai nimic. Limba ma¯ori de abia şi-a „inventat“ forma scrisă în ultimele cîteva decenii; nu are încă o ortografie clară – vorbitorii sînt mai numeroşi decît cei care ştiu s-o scrie, dar nici ei nu sînt mulţi, doar vreo 200.000. Producţia de carte în limba ma¯ori e extrem de scăzută. Cele mai multe cărţi scrise în această limbă sînt ghiduri de călătorie, mici monografii, cărţi de bucate. Literatura ma¯ori se rezumă la cîteva poveşti populare transcrise în „limba literară“ – transcriere