● Jurnalul Naţional: Maşini de raliuri, motociclete, camion cu remorcă, dubă şi autobuz, TAB, tanc, pe toate le-ai condus. De curând, ai bifat metroul şi tractorul. Când te văd manevrând tramvaiul, trenul sau MIG-ul?
● Roxana Ciuhulescu: Tramvaiul? Chiar săptămâna asta vreau să încerc, aştept confirmarea de la RATB, sper să am şi sprijinul lor. În afară de tramvai, mai rămâne şi troleibuzul care, bineînţeles, tot de RATB ţine. Încă de când eram puştoaică visam la MIG, însă ce pot să fac, fac. MIG-ul este puţin cam mult pentru mine, însă dacă o să am vreodată şansa să merg în cabină cu un pilot de vânătoare, fiţi siguri că n-am să spun nu. Nu ştii niciodată ce-ţi oferă viaţa.
● Cum a fost "experienţa metroul"?
● Am avut ocazia să învăţ cum se conduce un tren de la un mecanic cu experienţă de peste 30 de ani de condus trenuri subterane. Domnul Mircea Ardeleanu mi-a arătat toate secretele acestei meserii chiar în timpul orelor de program, deci cu tren plin de călători. Însă pentru că nu deţin licenţa de mecanic de tren, n-am avut controlul trenului, am fost ca un secund parcă deja pregătit să profeseze această meserie. Teamă? Nicidecum, doar am mers pe mâna unui profesionist?
● Ai trei licenţe de scafandru şi două de pilot şi copilot de raliu. De ce atât de multe?
● Suficient era şi să stau pe marginea drumului şi să privesc o cursă spectaculoasă de maşini, însă alt sentiment ai când eşti la volanul acelei maşini sau eşti copilotul unor mari piloţi, precum Titi Aur, Bogdan Marişca, George Grigorescu sau Vali Porcişteanu. Trebuie să ai acel dram de nebunie să faci lucrul ăsta, să fii născut pentru asta sau să fii dependent de adrenalină. Am ajuns scafandru din dorinţa de a scăpa de teama de apă. Când aveam 8 ani, am fost la un pas să mă înec în râul Putna, iar de atunci am rămas multă vreme cu teama de apă. Târziu am învăţat să îno
