În fine, o promoţie utilă. Să iei cu reducere o valiză de brand celebru. Nu-ţi trebuie decît douăzeci de timbre pe care să le lipeşti pe un talon. La un plin, primeşti cinci timbre. Mi-am făcut repede calculul, iese bine. În consecinţă, îmi voi face plinul numai de la Petrom, pentru că au sandvişuri bune şi îmi dau o valiză la preţ bun. Fi-mea a fost chiar încîntată, pentru că ei i-a revenit sarcina să lipească timbrele pe talonul de carton. Strîng, carevasăzică, douăzeci de bucăţi şi, mîndru de mama focului, mă prezint să plătesc geamantanul. Ghinion. Nu aveau în stoc. Vînzătoarea, drăguţă, îmi explică amabil că managementul companiei a fost luat prin surprindere de succesul campaniei şi nu a reuşit să asigure un stoc convenabil de valize. Eh, nu-i nimic, n-au intrat zilele-n sac. Voi trece săptămîna viitoare şi voi găsi. S-o remedia mica defecţiune de aprovizionare. Nu s-a remediat nimic încă două săptămîni. Vînzătoarea, tot amabilă: „Daţi-mi numărul dumneavoastră de telefon, vă rezervăm una şi vă dăm de ştire, să veniţi să o luaţi“. Cam îndoit, dau şi datele astea.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratNu obişnuiesc să scriu numărul de mobil pe nici un tabel de „Fericit cîştigător“, niciodată. În general, datele respective sînt vîndute pe bani grei unor firme de guerilla marketing. Aşa te trezeşti cu telefoane de la diverşi brokeri de asigurări sau de pe pieţe bursiere care te sună cînd ţi-e lumea mai dragă, pentru a-ţi propune să te îmbogăţeşti rapid. De data asta, fiind direct interesat (valiza aia elveţiană chiar îmi trebuia), am făcut o excepţie. Surpriză, în numai trei-patru zile, primesc şi un SMS entuziast. „Am primit stoc nou de valize, veniţi pe la noi“. Exact după două zile, trec pe la benzinăria respectivă. Victorios, sigur de mine, uşurat că scap de vînătoarea de valize. Dincolo de tejghea,
