- Editorial - nr. 119 / 21 Iunie, 2012 Alegerile locale muresene si targumuresene postdecembriste, care s-au incheiat anul acesta ca o frumoasa poveste, au fost strabatute de-a lungul celor 22 de ani de un puternic dramatism, datorita conditiilor noi si neprevazute carora a trebuit sa le facem fata. Castigarea de catre Ion Iliescu, in 1992, a alegerilor prezidentiale intr-o maniera zdrobitoare, cu un procent de circa 90 la suta, n-a fost de bun augur pentru noi, romanii de pe meleagurile muresene. Aproximativ in aceeasi masura s-a impus si UDMR pe plan local, stimulat de indiferenta suparatoare a Bucurestiului si de sprijinul logistic puternic al Budapestei, care vroia sa faca din Targu-Mures capitala politica a unui Ardeal unguresc. Cu toate ca Vatra Romaneasca a fost "zidul care a oprit valul”, in planul alegerilor n-a reusit sa stavileasca ascensiunea UDMR la fotoliile cele mai inalte de comanda ale judetului, si indeosebi ale municipiului resedinta de judet. Victoria UDMR la primele alegeri locale pentru constituirea constitutionala a noilor structuri democratice ale statului, din 1992, a fost rasunatoare la Targu-Mures. Candidatul Nagy Victor Gyõzõ a strans in urna sa de primar 55. 397 de voturi ale maghiarilor, in timp ce Constantin Herisan, din partea Vetrei Romanesti, a totalizat 38.543 de voturi ale romanilor, ceea ce insemna o diferenta de 31 la suta. In 1996, deci dupa 4 ani, situatia confruntarilor electorale a fost si mai dramatica. Cu toate ca audienta a scazut mult si la maghiari, noul primar, Fodor Imre, a castigat detasat, si tot din primul tur, fotoliul de primar, cu 43.299 de voturi, contra a 17.714 voturi ale candidatului PUNR, Ioan Munteanu. Diferenta de voturi a fost de 41 la suta. Cu toate ca romanii se declarau nemultumiti de ascensiunea elementului maghiar, care isi arogase deja rolul de forta dominatoare pe pamant romanesc, acestia nu se i