Sâmbătă seara, la Radio România Cultural, Mirela Stoenescu prezintă muzică franceză din secolul trecut. E un fel de a zice „prezintă“. De fapt, melodiile – tot atâtea hituri internaţionale – au fost selectate cu grijă de prezentatoare, care apoi s-a retras, discretă, şi le-a lăsat pe ele, celebrităţile, să-şi susţină singure gloria, fără comentarii. Ceea ce nici n-a fost greu. Ca la un „radio tonomat“ cu înregistrări de marcă. Din când în când, totuşi, la schimbarea interpreţilor, prezentatoarea revenea cu câteva cuvinte, de suflet. Primele voci: Edit Piaf şi Gilbert Bécaud. Edit Piaf. Amintiri contemporane ei suplinesc munca prezentatoarei. Nu poţi s-o asculţi pe Piaf fără să ţi-o aminteşti în viaţă, cu vocea ei plină de nerv şi dramatism cucerind mapamondul. Fiică a unei cântăreţe ambulante italo-algeriene şi a unui acrobat de circ, Édith Giovanna Gassion a cântat şi ea mai întâi pe străzile Parisului, în proximitatea vagabonzilor, a proxeneţilor, a traficanţilor de droguri, iar în anul 1935, după ce a fost remarcată de patronul unui cabaret, a debutat pe scenă sub numele de Piaf (vrabie). S-a afirmat rapid în muzică, dar viaţa personală i-a fost zguduită de mari cutremure. Legături amoroase nereuşite. Printre ele, se numără cea cu Yves Montand, un cântăreţ debutant, sau marea ei dragoste, boxerul Marcel Cerdan, care va muri într-un accident de avion şi, deprimată, Edith va deveni dependentă de somni Publicitate fere şi stupefiante. Iubiri, căsătorii, divorţuri. În 1958, suferă un grav accident de automobil. Din cauza durerilor persistente, devine dependentă de analgezice puternice. Împreună cu Georges Moustaki, un nou amant, creează melodia de mare succes „Milord“. Cu o sănătate şubredă, după multe spitalizări, în 1961, cucereşte din nou publicul, într-un concert din sala Olympia, cu melodia „Non, je ne regrette rien“. Gilbert Bécaud, născut F