As vrea sa intervin in vacarmul creat in jurul condamnarii si, apoi, al tentativei de sinucidere (denumita oficial astfel) ale domnului fost prim-ministru Adrian Nastase, cu o analogie aparent surprinzatoare. Sper ca voi arata, in continuare, ca analogia are temeiuri profunde si nu este neavenita, decat la suprafata.
Cunoscatorii mai mult sau mai putin avizati ai dreptului civil stiu ca subiectele de drept sunt persoanele, fizice sau juridice. Subiectul de drept civil este cel care isi poate asuma drepturi si obligatii. In domeniul dreptului civil, persoanele fizice sunt tratate la nivel egal cu persoanele juridice si invers.
Sa luam, asadar, persoana fizica Adrian Nastase. In urma unui proces maraton, care a durat peste sapte ani si care a parcurs numeroase momente de suspans, inculpatul Nastase Adrian a fost declarat, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, vinovat pentru infractiuni de coruptie, prevazute de legea aplicabila in domeniu. In urma deciziei definitive a celei mai inalte instante din tara, dl. Adrian Nastase urmeaza sa execute doi ani de inchisoare, pentru savarsirea acestor fapte.
Ce alege domnul Nastase sa faca ?! Intr-un elan aparent romantic, cu iz antic, dl. Nastase alege calea disparitiei ca subiect de drept, purtator de drepturi si obligatii, si incearca sa se sinucida. Din fericire pentru toata lumea – nu stim daca si pentru dumnealui – tentativa a esuat. Dl.Nastase ramane in viata si aproape teafar, sa-si infrunte noua situatie de condamnat la inchisoare, cu executare.
Este evident ca, dincolo de slabiciunea morala a personajului, explicabila dupa multi ani de tergiversari, amanari, subterfugii avocatesti, dar si prin trufia si aroganta netarmurita care il caracterizeaza, gestul sau inseamna si altceva : incercarea de a nu da socoteala pentru abuzurile savarsite din functia de prim-ministru, fuga de raspundere sa
