Tutela ICR nu trebuie schimbată printr-o Ordonanţă de Urgenţă, care întoarce conceptul de cultură română la Cîntarea României şi care are în vedere nu crearea unei imagini moderne şi atrăgătoare a ţării în străinătate, ci voturile diasporei (pentru care există deja departamente în guvern). Tutela ICR nu se poate schimba printr-o hotărîre abuzivă, care face complet abstracţie de creatorii şi consumatorii de cultură, fără riscul, major, de a îndepărta artiştii şi intelectualii de puterea USL, proaspăt instalată, readucînd în amintire FSN-ul mineriadelor. Că s-ar afla la preşedinţie sau la Parlament, tutela ICR trebuie decisă doar printr-o lege normală, după o dezbatere publică şi un vot în Parlament, aşa cum au cerut asociaţiile independente şi miile de semnatari de pe site-ul romaniacurata. S-a afirmat deja despre intenţia USL de a înlocui actuala conducere a ICR. Îngrijorătoare era, în declaraţiile pe această temă, ignorarea activităţii ICR din aceşti ultimi şapte ani, a reuşitelor care nu au fost doar ale conducerii, doar ale instituţiei, doar ale artiştilor, cineaştilor, oamenilor de teatru, muzicienilor, scriitorilor, traducătorilor, ci ale României. România se va face de rîs dacă, dorind neapărat să reconfirme „Mitul Meşterului Manole“, guvernarea USL va decapita ICR cu cîteva luni înainte ca aceasta să poată pregăti cele două mari tîrguri de carte – de la Paris şi de la Göteborg, din 2013 –, unde România este invitată de onoare. O şansă la care nici nu s-ar fi putut visa înainte de 2005, fiindcă nu erau încă traduse şi publicate cărţile care să apropie România de respectivele culturi. USL a început cu stîngul în cultură, iar Ordonanţa referitoare la schimbarea statutului ICR este o gafă care încă mai poate fi reparată.

Tutela ICR nu trebuie schimbată printr-o Ordonanţă de Urgenţă, care întoarce conceptul de cultură română la Cîntarea Ro