Andrei Pogorilowski s-a născut pe 26 februarie 1968, la Bucureşti. A scris patru cărţi de teorie a timpului muzical, şi a publicat două: Energii ale timpului muzical (1994) şi The music of the Temporalists (2011). A publicat de-a lungul timpului câteva zeci de articole despre muzică în Adevărul literar şi artistic , Litere , Arte & Idei , Dilema , Idei în dialog etc. Romanul Cartuşe este câştigătorul Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2011, şi prima parte dintr-o telenovelă literară , aşa cum îşi supranumeşte autorul romanul.
- De ce socotiţi că acest roman de debut este "prima parte dintr-o telenovelă literară", sum spuneţi în confesiunea de pe una dintre coperte?
- Porque există deja scrisă şi o bună parte din episodul doi, que introduce un personaj anunţat deja la finalul primului episod: Nic Studeno, o combinaţie de balcanic varonil, înger livresc şi, ¿de ce nu? , epitoma unei biografii uluitoare, întinsă pe vreo cinci decenii.
- Aşa se explică acel deconcertant "va urma...." de la finalul cărţii?
- ¡Por supuesto!
- Câtă autobiografie s-a topit în această ficţiune de debut cu care aţi câştigat Premiul Editurii Cartea românească?
- Ssst… Trăiesc de 19 ani cu o femeie care, dacă află că nu numai rememorările din copilăria lui Vlad Hârtopanu sunt autobiografice, ci şi episoadele de amantlâc asimetric (Vlad-Andreea)… mă dă afară din casă! Nu, tatăl meu nu a fost comisar sovietic şi mama nu îmi scrie ilustrate laconice din Vorkuta sau Iakutsk. Am copilărit însă exact în locurile descrise în roman şi am corespondat la un moment dat pe Messenger cu o fată care, observând că ascult "melodia" Allegretto poco moderato (prima parte a Simfoniei nr. 4 de Şostakovici) mi-a scris că şi ei îi place muzica italiană.
- În ce gen literar aţi încadra romanul, indiferent de opiniil
