Statutul i-a fost conferit chiar de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, instituţia care patronează complexul. Stadionul adună doar cîteva zeci de oameni la turneele dedicate oinei. Arena păstrează încă aerul cochet de altădată, dar degradarea îşi arată semnele: geamuri sparte, rugină, vopsea decojită. Amintirea meciurilor de fotbal se pierde printre gradenele prăfuite.
"Trosc!", apoi rumoare. Mingea moale, umplută cu cîlţi, se înalţă în văzduh. "O să iasă! O să iasă! Avem două puncte!". 22 de perechi de ochi, aţintiţi către cer: jumătate plini de speranţă, jumătate aşteptînd o minune. Din albastrul văzduhului, sfera albă poposeşte între scaunele bleu. Urale dintr-o parte, cromatică sumbră pe feţele celorlalţi. Trosnitură? Minge cu cîlţi? Sigur nu e fotbal. În Cotroceni, la putere e oina.
În umbra lui Mateianu sau Olăroiu
Tot un obiect rotund e cel care-i animă pe tipii de pe teren. Nu e însă acela în jurul căruia aici s-a legat legenda unor Mateianu, Oaidă, Peniţă Moldoveanu, Dudu, Petre Marin, Dună, Olăroiu sau Zenga. Şi nici acela care a creat o stare de spirit aristocrată în jurul unui club cu ştaif special.
Fotbalului i s-a dat însă interzis în Parcul cu Platani din 2009. Progresul de-abia îşi mai duce zilele acum în liga a patra, pe terenuri mărginaşe din Capitală, cu o mînă de entuziaşti care refuză să lase să se prăpădească un brand. În acest timp, casa Progresului a devenit Stadionul Naţional de Oină, cum l-a denumit chiar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, instituţie care deţine complexul.
Cotroceni, deschide-te!
Trecînd alene prin labirintul de vile din cartierul Cotroceni, firul variantei fotbalistice a Ariadnei îţi indică un punct clar de finiş: Parcul cu Platani. Îl priveşti ca o fortăreaţă şi treci, suspinînd, mai departe: de trei sezoane, simbolul zonei - stadionul Progresului - este închis publicului larg.
Dar, c
