Ce importanţă?

în fiecare zi nu se întâmplă nimic,

Timpul doarme indiferent,

Obosit de uitare

Şi de eternitate;

Dar fără să se întâmple ceva,

Fiinţa mea se desparte de sine,

În fiecare zi, în fiecare ceas,

Înfăşurându-se în singurătate;

Atunci ţi-am spus că sunt de-o seamă cu munţii

Şi asemenea lor mirui cerul,

Şi tu ai crezut;

Apoi ţi-am spus că sunt de-o seamă cu marea

Şi asemenea ei limpezesc depărtările,

Şi tu ai crezut;

În apusul acela de vară,

Ochii tăi erau atât de frumoşi,

Nevoia ta de încredere

Era atât de nemăsurată!

Ce importanţă mai avea adevărul?

Fugind să se ascundă

De ce îmi cauţi gândul, sunt singur de-o vecie,

Răsună înserarea în glasuri de departe,

Tu nu mă ştii de-ntregul, nici clipa nu mă ştie;

Doar întâmplarea oarbă împarte şi desparte;

M-aplec peste fântână, în tremurul subţire

O stea se-mbracă toată în straie de mireasă,

Visând să vadă semnul şi-n ceasul de nuntire

Din pulberea de stele să fie cea aleasă;

Şi iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină

Aştept să-nceapă lumea, minunea să coboare,

Pe drumuri neştiute un crainic nou să vină,

Vestind o altă fire, alţi oameni, sub alt soare;

Înaltul se scufundă în marea lui de şoapte,

Crâmpeie de mişcare se sparg şi se adună;

Poate e doar o umbră neliniştită-n noapte,

Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună

Nu e adevărat

Acuma ştim,

Au strigat apele, umflându-se-n maluri,

Malurile sunt osânda noastră;

Nu e adevărat, le-am răspuns,

Osânda voastră e împărăţia apelor;

Acuma ştiu,

A strigat lumina, spintecând întunericul,

Întunericul e osânda mea;

Nu e adevărat, i-am răspuns, @