„Pohta ce-a pohtit“, şi nu osteneşte s-o facă, a dramaturgului Radu Macrinici, Festivalul Internaţional de Teatru „Atelier“, începe pe bună dreptate să circule între realitatea palpabilă şi legendă, între situarea cuantificabilă în economia peisajului teatral românesc şi aventura lui „a fi, a face, a avea“ pe la porţile Orientului. Cînd şi-l subintitulează „cel mai vechi festival internaţional de teatru din România“, iniţiatorul proiectului are tot dreptul la orgoliul formulării. În definitiv, a fost şi rămîne un gest intelectual în răspăr, generînd reacţii în consecinţă, chiar dacă funcţionalitatea lui culturală şi socială sînt evidente. Pînă la urmă, două comunităţi locale (cea din Sfîntu Gheorghe şi cea din Sighişoara) s-au dovedit incapabile să şi-l asume/păstreze, alături de „cel mai vechi“ putînd adăuga şi „cel mai plimbat“ festival de teatru din România (din păcate, nu în vreun „tren de plăcere“).

În orice caz, din douăzeci de ediţii, ultimele şapte au întîlnit publicul băimărean, cele două părţi dovedind că se merită una pe cealaltă. Atîta doar că, de la Sfîntu Gheorghe, Macrinici a plecat în „exil“ cînd s-a schimbat directorul teatrului, exact ceea ce se întîmplă la Teatrul Municipal din Baia Mare în acest moment. Joia trecută s-a încheiat concursul pentru noul manager al companiei maramureşene, acesta fiind actorul Claudiu Pintican. A mai fost o încercare cu o lună în urmă, invalidată însă. În condiţiile (de dorit) în care urmaşul Marilenei Frenţiu, fostul director al teatrului, va rezona cu proiectul dramaturgului, Atelierul îşi va continua drumul întru extragerea „plumbului din creier“ (vorba sloganului festivalului la sosirea în Baia Mare). Dacă nu, vorba lui Kavafis, „lunga călătorie plină de aventuri, plină de învăţăminte“ va andoca nava doldora de „noi forme de expresie teatrală“ prin cine ştie ce alt port, cu sau fără Mediterană la