După bâlbele de săptămâna asta de pe la Ministerul Economiei, indiferent cât s-a scris şi s-a vorbit pe subiectul insolvenţei Hidroelectrica, am rămas la fel de nelămuriţi dacă e o chestie făcută ca să ne scape de băieţii deştepţi sau dimpotrivă, să le dea Hidroelectrica pe gratis. E adevărat că e şi greu să ai încredere când cel mai cinstit guvern din istorie se confruntă luni cu plagiatul primului ministru (fără demisia de onoare care se practică în lumea civilizată), marţi cu demiterea unui ministru incompatibil, miercuri cu vestea posibilei nominalizări a unui alt ministru cu procese de incompatibilitate pe rol şi tot aşa.

Bun. După cum s-a mai scris, există într-adevăr posibilitatea ca intenţia iniţială să fi fost bună, aceea de a găsi o cale de reziliere a contractelor cu băieţii deştepţi, acele contracte cu energie vândută la preţ mult sub piaţă şi din care Hidroelectrica practic renunţă la profituri de 200-300 de milioane de euro pe an. Dacă e aşa, strategia e puţin spus riscantă, comunicarea a fost dezastruoasă (vezi reacţia băncilor, a lui Moody’s, a consilierului premierului Daniel Dăianu, a altor experţi din sistem, ce s-a întâmplat cu emisiunea de titluri de stat etc.). Se pare că ideea nici n-a fost discutată cu nimeni înainte să fi fost executată (vezi declaraţiile lui Remus Vulpescu, care zice că “va vorbi şi cu FMI, care o să înțeleagă” adică n-a discutat înainte, deşi e clar că nu se mai pot face anul ăsta alte chestii agreate în acordul de 3 miliarde jumate de euro, cum ar fi listarea la bursă a 10% din acţiunile lui Hidro). Adică efectele secundare nu s-au luat în calcul când J.R.-ii noștri de Dâmbovița au gândit o asemenea mişcare de geniu.

Dar există, firește, şi posibilitatea ca intenţia să fi fost ticăloasă de la bun început – unii comentatori au explicat cum băieţii deştepţi ar putea să devină creditori prin procese pentru pena