Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
Ţinând cont de faptul că scleroza multiplă este o boală cronică, potenţial debilitantă, ce afectează sistemul nervos central (creierul, nervii optici, măduva spinală), în care există dovezi puternice care indică şi o componentă autoimună, tratamentul presupune, în primul rând, medicaţia alopată (indispensabilă) corespunzătoare formei de manifestare şi stadiului evolutiv.
Astfel, dacă episoadele acute sunt blânde sau rare, consilierea şi observarea evoluţiei pot fi suficiente, însă dacă aveţi o formă cu recăderi frecvente, reducerea intensităţii viitoarelor atacuri, încetinirea evoluţiei bolii şi ameliorarea simptomelor impun abordarea tratamentului medicamentos.
În principal, medicamentele prescrise pentru încetinirea evoluţiei bolii cuprind:
* Beta-interferon. Interferonul beta 1b şi interferonul beta 1a sunt copii modificate genetic ale proteinelor existente în mod normal în organism, care ajută în lupta contra infecţiei virale şi reglează răspunsul imun. Beta-interferonul se utilizează în cazul persoanelor care prezintă atacuri severe, în special celor care nu se remit complet după episoadele acute. De asemenea, acest tratament poate fi folosit în cazul pacienţilor cu multiple leziuni observate pe imaginile de rezonanţă magnetică nucleară, chiar în absenţa unor noi simptome de activitate a bolii.
* Glatiramer-acetat este o alternativă a tratamentului cu beta-interferon, pentru cei ce prezintă forma de recădere-remisiune a sclerozei multiple. Medicamentul acţionează prin blocarea atacului sistemului imunitar asupra mielinei şi este la fel de eficient ca beta-interferonul în ameliorarea atacurilor de scleroză multiplă.
* Mitoxantrone - acest agent chimioterapic se utilizează atunci când interferonul