Virginia Woolf Doamna Dalloway,
traducere din engleză de Petru Creţia,
Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2012
Virgina Woolf, Valurile,
traducere din engleză de Petru Creţia,
Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2012
„Era iunie. Şi pretutindeni, deşi era încă atât de devreme, se auzea un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet… şi chiar acum, bătrâne doamne discrete ţâşneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-şi găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitaţii şi cu diamante veritabile, cu adorabile broşe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoaşteţi pe regina modernismului britanic, pe indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului Doamna Dalloway ? Pare că scrie anume pentru a face reclamă anglicităţii Crose de crichet, câmpuri verzi ca smaraldele negustorilor, Cymbeline de Shakespeare, străzile Londrei, fantasmele Indiei plutind peste florăriile cu „lanuri de garoafe, trandafiri, irişi”, candelebrele de la Buckingham, mănuşi galbene până la cot, eleganţa primirilor în casele seniorale ale Angliei, „un domn bătrân cu un terier de Aberdeen”, chipuri tăiate în impasibilă piatră, nu sunt toate acestea pur spirit britanic? Să nu uităm că, deşi educată doar acasă, cu profesori aduşi în biblioteca tatălui ei (în timp ce fraţii fuseseră trimişi la Oxford şi Cambridge, de unde femeile erau excluse - ceea ce ia ascuţit resentimentele împotriva patriarhalităţii britanice), Virgina a predat o vreme literatură engleză la un colegiu şi a scris recenzii despre literatura clasică şi contemporană, iar la moartea ei, un proiect de Istoria literaturii engleze se afla printre hârtiile pe care-i cerea soţului, printr-un ultim bilet, să le