Gazeta literară are din ce în ce mai des în această perioadă ş1968ţ pagini prime politizate, impactul fiind cu atît mai puternic cu cît este vorba în primul rînd de fotografii. Chiar dacă, de pildă, în pagina 1 a numărului 20 din 17 mai Şerban Cioculescu scrie la rubrica sa „Breviar” despre Delavrancea, textul trece aproape neobservat, pentru că fotografia ocupă aproape un sfert din suprafaţa întregii pagini. Fotografia îi surprinde în prim-plan, în mişcare, pe Nicolae Ceauşescu şi pe Charles de Gaulle şi are fotoexplicaţia: „Vizita în România a preşedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle. La sosire, pe aeroportul Băneasa”.
Numărul 24 publică pe prima pagină o scrisoare elaborată de scriitori în urma unei adunări generale recente a Uniunii Scriitorilor. Scrisoarea e adresată Comitetului Central al Partidului Comunist, dar mai ales lui Nicolae Ceauşescu personal. Ea dă măsura unei relaţii de familiaritate între oficialii scriitorilor şi conducătorul statului nemaiîntîlnită pînă acum. Propaganda anterioară, declaraţiile fierbinţi către Stalin sau Lenin, adeziunile marxiste sau chiar scisorile adresate lui Gheorhe Gheorghiu-Dej, nimic nu se poate compara cu autenticitatea care se degajă din această scrisoare, cu impresia de slugărnicie benevolă, de reală admiraţie faţă de conducător, dar şi de umilinţă maximală a posturii în care se pun scriitorii, prin glasul conducerii Uniunii, faţă de omul politic. Cu trei ani înainte de momentul 1971 şi înainte de momentul de glorie din august, iată că scriitorii deja exersează cultul personalităţii în pagina întîi a Gazetei literare (...).
(Luminiţa Marcu,
„Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Gazeta literară are din ce în ce mai des în această perioadă ş1968ţ pagini prime politizate, impactul fiind cu atît mai puternic cu cît este vorba în primul rînd de
