Sute de mii de cai au fost ucişi ca urmare a unui ordin aberant, dat de Alexandru Moghioroş.

Întâmplarea face să fi fost implicat şi eu, direct, într-o acţiune de o inepţie fără margini a regimului comunist: lupta ,,glorioasă" împotriva cailor... Era prin 1957 când, după terminarea Facultăţii de agricultură generală din Timişoara - şi, în acelaşi timp, correspondent al RL, - îmi făceam, cu acordul redacţiei, stagiul de practică de un an, la I.A.S. Sânandrei, când, într-o zi citesc în presă un discurs al lui Alexandru Moghioroş, pe atunci viceprim-ministru, responsabil cu agricultura, care, afirmase, pur şi simplu: „Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai".

Adică, vezi Doamne, de aceea nu aveam multe taurine, pentru că, după Moghioroş, cu fânul de cea mai bună calitate erau hrăniţi doar caii! Şi nici una, nici două, a decis diminuarea numărului lor până aproape de zero. Astfel, chiar a doua zi, sosise la I.A.S. ordinul să tăiem toţi caii şi să-i dăm la porci, iar oasele să le aruncăm într-o groapă cu var, pentru ca oameni din comisia raională, numiţi să verifice îndeplinirea ordinului tovarăşului Moghioroş, să găsească ,,probele"...

Consecinţe dezastruoase

Numai că îndeplinirea lui ar fi fost - şi în final chiar a fost - un adevărat dezastru pentru unele unităţi agricole ce aveau un sol lutos - lăcovişte - în care se împotmoleau tractoarele, adâncindu-se în el până la osie. Aproape toate muncile agricole se făceau tot cu caii, precum şi transportul îngrăşămintelor naturale, al recoltei de pe câmp, semănatul de toamnă etc. Aveau, deci, caii o largă utilizare. Practică şi economicoasă....

Ne-am întrunit cu medicul veterinar, omul ce trebuia să verifice respectarea ordinului, şi el a găsit o soluţie de compromis: să fie omorâte câteva gloabe, două-trei, carnea să fie dată la porci, apoi oasele să fie aruncate în groapa cu var. Iar restul c