Imagini de pe strada Kanta
de Nichita Danilov, Editura TracusArte
Nichita Danilov, poetul din Iași, a fost la Craiova la Scriitori la TRADEM, iar cei care au venit acolo l-au putut asculta cum povestește, citește cu vocea lui domoală, cu acel aer blând al rasei sale calme și totuși neliniștite. Căci Nichita Danilov este poetul nostru slav (etnia lui e a rușilor lipoveni) cel mai evoluat în lupta sa cu îngerul și în exemplara supunere a poeziei la un canon de credință, inclusiv religioasă. Atunci când, înainte de 1989, mai toată lumea scria ca toată lumea, Nichita Danilov scria ca el însuși versuri, poeme, cărți în care credința în cele spirituale nu era doar un simplu joc literar. Poezia sa cultivă religiosul, cu ascensiunea formidabilă a sufletului prin cele șapte vămi, dar și coborârea în bolgii de suferință și damnare pe care nu orice poet le poate întrezări, chiar dacă Papa Ioan Paul al II-lea a sperat pentru noi toți: „Speriamo che l’inferno sia vuoto“ (Să sperăm că infernul e gol). Nichita Danilov a debutat în 1989 cu „Fântâni carteziene“, volum premiat de USR, a scris peste zece cărți de poezie foarte bine primite de public și de critica literară, dar a publicat și eseuri, pamflete, roman, cu rezultate extraordinare. „Imagini de pe strada Kanta“ (Ed. Tracus Arte, 2011), premiată de revista Observator cultural și nominalizată la premiile USR, este în egală măsură o carte despre deriziunea lumii - despre ceea ce s-a numit „îndepărtarea de Dumnezeu“ -, dar și despre aura ei calmă, așa cum i se arată unui obscur locuitor al străzii Kanta. Urmând sugestia unui Michaux („duceți-mă într-o nuntă de câini“), poetul este însoțitorul straniu al unei astfel de nunți: coboară în stradă și, după lupta cu îngerul nopții, asistă la dezlănțuirea frenetică a animalelor aflate la rut. Parabola pentru degradarea lumii în care trăim este evidentă, dar nu trebu
