De o viață, Adrian Năstase a luptat. A învățat carte, l-a pasionat arta, a învățat limbi străine, a încheiat strălucit studiile de drept. Dascălul lui în drept internațional, domeniu în care și-a susținut doctoratul, a fost regretatul Tudor R. Popescu, propus pentru Premiul Nobel pentru Pace cu care eu am locuit în aceeași casă din București. Profesorul Popescu era zgârcit cu laudele. Își trântea pe capete studenții la examene. Pe Năstase mi l-a lăudat pentru ambiție, inteligență, forța persuasiunii. Adrian Năstase a luptat mereu. A luptat și cu el însuși. Intrarea în politică, mi-a spus cândva, i-a schimbat total viața, aplecată până atunci spre lectură și cercetarea de bibliotecă. Intrarea în politică i-a adus un alt gen de luptă, uneori cu inamici care lovesc dur sub centură. N-a stat de lemn-Tănase, parând și lovind și el. Loviturile lui, într-o lume unde se lovește cu parul, au fost însă ale unui om educat. Poate că de aici i s-a și tras.

Într-o lume în care băseștii, ca tipologie umană, sunt mai agreați decât cei cu eleganțe cărturărești și ștaif, Năstase a reușit să-și confecționeze un portret care nu este al lui. Demnitățile înalte pe care le-a acoperit fără cusur – ministru de Externe, premier, președinte de Cameră – i-au adus satisfacții imense. Nu însă și iubire publică. Așa a pierdut alegerile prezidențiale, în fața unui personaj diabolic, desprins din lumea manelelor, gata mereu de orice ticăloșie. Nu știu cât de corupt a fost guvernul Năstase, „cel mai bun din toate” cum a scăpat Băsescu însuși. Nu știu câtă ilegalitate a fost comisă la acel „Trofeu al calității” care a adunat, pentru afișele lui Năstase, 1,5 milioane euro. Ce știu e că pentru campania ultimă, Traian Băsescu – o spun diverse calcule publicate – a cheltuit în jur de 100 milioane euro, fiind considerată cea mai opulentă, obraznică și costisitoare campanie electorală. Cât s-a fur