- În folclorul fiecărei ţări există legende şi basme despre fiinţe umanoide subacvatice, fie că se numesc ondine, sirene, rusalce sau oceanide. Despre asemenea creaturi enigmatice, jumătate om - jumătate peşte, au pomenit în jurnalele lor de călătorii, şi navigatorii Cristofor Columb şi Magellan. În secolul XXI, sunt puţini cei care mai cred că sirenele există cu adevărat. Şi totuşi, în fiecare an, apar noi mărturii ale existenţei lor. Conform unor teorii recente, rusalca, ca şi Omul Zăpezilor, este o specie necunoscută a unui mamifer foarte apropiat de Homo Sapiens -

Rusalcele - nălucile apelor

"În noaptea asta apele devin atât de limpezi, că poţi vedea până în străfundurile celui mai adânc lac. Şi când întunericul nopţii devine de nepătruns, din adâncuri ies duhurile apelor, rusalcele, cu părul negru, lung, despletit, curgând pe trupul vaporos. Pe neaş­teptate, somnul tihnit al nopţii se întretaie de râsetele lor neastâmpărate, zglobii. Vocile lor mlădioase se con­topesc armonios în cântece de o frumuseţe neome­nească. Numai în noaptea asta le es­te permis să iasă din abisurile apelor în care au fost zăvorâte.”

Suntem în săptămâna Rusalcelor, săptămâna lui Ivan Kupala. Este mie­zul nopţii. Pe malul râului Nipru, nu departe de vechea aşezare de ca­zaci za­porojeni Oleşki, din Ucraina, oa­menii s-au adu­nat în jurul focului, în­tocmai ca în vre­murile de demult, pen­tru a petrece îm­preună noaptea premer­gătoare solsti­ţiului de vară. Cel mai bă­trân dintre ei le spune ti­nerilor povestea Rusalcelor. În tra­diţia slavă, serbările închinate ze­ului Soare Kupaila şi a soţiei sale, ţarina apelor, s-au celebrat din timpuri stră­vechi. Odată cu trecerea timpului, săr­bă­toarea de origine păgână s-a con­topit cu cea creştină a naş­terii Sfân­tului Ioan Botezătorul, de pe data de 24 iu­nie, căpătând în arealul slavilor de ră­să­rit denumirea de I