Dicţionarele noastre – fie ele mai vechi, fie recente – nu înr e g i s t r e a z ă cuvântul important decât ca adjectiv.

În ultima vreme au apărut însă construcţii în care adjectivul este folosit adverbial, cu un sens cantitativ („mult, în mare măsură”): „a contribuit important la elaborarea strategiei postaderare” (stiri.acasa.ro); „temperaturile ridicate specifice în Malaezia contribuie important la degradarea rapidă a pneurilor” (f1gp.ro); „incidenţa creşte important după vârsta de 60 de ani” (medicinainterna. ro) etc. Cum se observă şi din exemplele de mai sus, anumite verbe manifestă o afinitate specială pentru asemenea construcţii; e vorba mai ales de a contribui – „la reuşita turneului a contribuit important Marius Tucă” (andreipaunescu. blogspot.com); „contribuie important la poluarea zonei urbane a Romei” (energy-cities.eu) şi a creşte: „creşte destul de important” (Digi 24, 31.05.2012). Pentru al doilea verb, cele mai multe exemple disponibile pe internet par să indice o frecvenţă specială în limbajul medical.

Din înşiruirea citatelor de mai sus se poate observa că structura gramaticală în discuţie e rară, neobişnuită, indicând o anume intenţie de preţiozitate. Unul dintre motivele folosirii ei poate fi chiar tendinţa unor vorbitori de a evita cuvintele uzuale (cum ar fi mult), care li se par prea simple într-un context „savant”, „elevat”. Extinderea trebuie pusă în legătură şi cu existenţa unor sintagme clişeizate, foarte des folosite – contribuţie importantă, creştere importantă – în care adjectivul important apare în vecinătatea unui nume de acţiune. În română, tiparul adverbializării formei de masculin-neutru singular a adjectivelor e foarte puternic, aşa că din sintagma creştere importantă se reface foarte uşor o construcţie verbală de tipul creşte important (după modelul creştere rapidă – creşte rapid, creştere intensă – creşte