Nu vă lăsaţi înşelaţi de apa­renţe! Blândul muşeţel, cu florile sale mici şi cu mireas­ma sa amărui-înviorătoare, este, în realitate, un remediu foarte pu­ternic.

Folosit extern, este unul din cele mai puternice antialer­gi­ce, cicatrizante şi antiinflamatoare naturale, având un efect vindecător excepţional, cu condiţia să fie folosit cu ştiinţă. Iată în continuare câteva leacuri pentru uz ex­tern, împrumutate din medicina populară româ­nească:

Aromatizarea cu muşeţel

Pentru a face această aplicaţie, trebuie să culegem câteva mâini de muşeţel chiar acum, în mijloc de iunie, în­tr-o zi uscată, caldă, şi cu mult soare, când planta secretă din belşug uleiurile aromate care îi dau mirosul specific. Imediat după culegere, florile (fără tulpini) se întind pe o hârtie curată, în camera în care dormim, care pentru câteva zile va fi plină de mireasma plantei. Dată de uleiurile volatile evaporate în timpul uscării, ele vor acţiona direct la nivelul sistemului nervos, atunci când le inspirăm, având un efect calmant psihic şi uşor se­dativ. De fapt, fără a se cunoaşte finele mecanisme bio­chimice prin care acţionează această plantă, în popor se ştia că uscarea florilor de muşeţel în odaia de dormit are câteva efecte vindecătoare excepţionale:

* previne apariţia coşmarurilor la copii, dându-le un somn liniştit cu vise frumoase

* linişteşte somnul agitat al adulţilor, făcându-l mai odihnitor şi trezirea mai uşoară

* uşurează respiraţia celor cu bronşită şi astm, lucru explicat prin faptul că uleiul volatil al plantei are efecte antispastice şi diminuează sensibilitatea alergică.

În popor se credea chiar că mirosul muşeţelului alun­­gă ispitele şi duhurile necurate, curăţind sufletul şi min­tea de gândurile negre, dar şi de poftele rele. Fetelor de măritat li se punea mu­şe­ţel în cameră, dar şi în apa de scăl­dat, pentru a fi