"Poveştile străzilor"
În afară de casele, monumentele şi alte obiective pe care le adăpostesc, despre străzile Bucureştilor pot da seamă înseşi denumirile pe care le poartă sau le-au avut, de cele mai multe ori elocvente nu numai pentru trecutul oraşului, ci chiar al ţării.
Problema a atras atenţia unora din cei mai reputaţi istorici, între care Constantin C. Giurescu (Problema nomenclaturii străzilor din Bucureşti, 1971) şi a fost reluată de cercetători avizaţi (Oliver Velescu, Nomenclatura străzilor bucureştene,1998). În mod firesc, această temă i-a preocupat şi pe specialiştii tinerei generaţii, între care amintim pe Irina Calotă, autoarea studiului cu titlu semnificativ Prin spaţiul citit al străzilor bucureştene, în care arată, pe drept cuvânt, că descifrarea diverselor nume pe care le mai poartă, cu "poveştile" lor, "mai pot plasa în ne-uitare străzile pe care le străbatem zilnic".
De la "poduri" la "căi"
O perioadă importantă în evoluţia nomenclaturii străzilor bucureştene îi constituie anii 1870, când, după modelul urbanisticii pariziene, multe dintre vechile denumiri ("pod", "uliţă" etc.) sunt înlocuite cu altele noi: "cale" şi "şosea".
Cam tot atunci, după Războiul de independenţă, multora din aceste artere, dintre cele mai importante ale oraşului, li se atribuie nume legate de acest eveniment istoric. Astfel, Podul Mogoşoaiei îşi schimbă denumirea în Calea Victoriei, Podul Caliţei se transformă în Calea Rahovei; apar Calea Griviţei, Calea Călăraşilor, Dorobanţilor, Calea Ferentarilor, iar Podul de Pământ se va numi Calea Plevnei, după victoria asupra trupelor turceşti din timpul Războiului de independenţă, la 10 Decembrie 1877.
Biserici, spitale şi…sedii ale Securităţii
Cele mai multe clădiri de pe Calea Plevnei datează de la începutul secolului XX şi prima jumătate a sa, având valoare arhitectonică, ceea ce f
