În dimineaţa zilei de 8 februarie 1587, Mary Stuart, nefericita Regină a Scoţilor, e decapitată în sala mare de la Fotheringhay, la capătul unui proces ticluit de duşmanca sa, Elisabeta I, Regina Angliei. Sursa: EVZ
În biografia Mary Stuart, Ştefan Zweig descrie, folosind documente din epocă, felul în care o femeie de 45 de ani, elegantă, frumoasă se pregăteşte să moară prin decapitare:
„Mary a examinat, neîndoielnic, piesă cu piesă, garderoba sa pentru această solemnitate unică: s-ar putea spune că, într-o ultimă tresărire bruscă de cochetărie, a vrut, ca femeie, să dea un exemplu, pentru toate timpurile, de perfecţiunea cu care o regină merge la eşafod. De la şase la opt dimineaţa (două ore! – n.r.), femeile sale au îmbrăcat-o. Nu vrea să se prezinte la butuc ca o pescăriţă tremurînd şi prost îmbrăcată (…).
Pentru acest ultim şi tragic minut, Mary Stuart şi-a pus pe sub costumul de ceremonie o rochie de tafta roşie catifelată, dezvelindu-i umerii, şi o pereche de mănuşi până la coate, în culoarea focului, pentru ca sângele, ţâşnind, să nu contrasteze prea violent pe veşmintele sale.“
Cu 45 de ani în urmă, în dimineaţa zilei de 13 februarie 1542, Catherine Howard e decapitată, la ordinul soţului, namila Henric al VIII-lea în incinta Turnului Londrei.
Carolly Erikson surprinde, în "Viaţa exagerată a lui Henric al VIII-lea", cum se pregăteşte să moară tânăra de 18 ani:
„În dimineaţa zilei de 13 februarie, Caterina a fost decapitată în acelaşi loc unde-şi pierduseră viaţa Anne Boleyn şi Buckingham. De teamă să nu se facă de râs în faţa spectatorilor, îşi repetase rolul cu o noapte înainte: ceruse să-i fie adus în celula din Turn butucul călăului şi exersase gestul de a-şi pune capul pe el.”
17 iulie 1793.
La doar 25 de ani Charlotte Corday, cea care l-a înjunghiat pe Marat în baie, ajunge la eșafod.