Născut sub o asemenea zodie favorabilă, dar scos în lume după chinuri îndelungi (listarea a avut loc după 2010 zile de la intrarea în vigoare a legii care prevedea înfiinţarea sa, în loc de maximum 250 de zile), Fondul Proprietatea a provocat fără dificultate patimi extreme, dosare penale, activităţi sporite de lobby, speranţe, dezamăgiri, speculaţii. Dincolo de umbrele aruncate de sumele enorme plătite de stat fără justificare foştilor membri ai consiliului de supraveghere al fondului, de pe vremea "nelistării", care au avut drept "realizare" principală menţinerea în afara pieţei de capital a Fondului Proprietatea, dar şi de traficul cu dosare de la ANRP, o enormă încredere s-a născut şi a crescut în inimile investitorilor odată cu desemnarea lui Franklin Templeton drept fund manager.

Venirea pe această poziţie de administrator de fond a multinaţionalei Franklin Templeton a avut un rol benefic indiscutabil pentru piaţa de capital din România, numai şi pentru faptul că fără această numire Fondul Proprietatea poate nu era listat nici astăzi.

Încrederea în Templeton a făcut ca acţiunile FP să nască interesul unor investitori instituţionali importanţi, capabili să genereze o lichiditate sporită şi ridice până la o limită cât de cât rezonabilă întreaga lichiditate a pieţei operate de BVB.

În aceste circumstanţe, apar anumite "evenimente" care sapă serios la temelia soclului pe care este încă aşezat Fondul. Şi ajungi să te întrebi e nepricepere, e intenţionat?

Primul, eroarea imensă comisă cu ocazia adunării generale a acţionarilor din 6 septembrie 2010, când conducătorii de atunci ai Fondului (nu Templeton) au uitat să publice în termen util propunerea de modificare a actului constitutiv. Riscul iminent: declararea nulităţii mandatului de administarre deţinut de Templeton. Această omisiune putea fi reparată foarte repede p