Nenea Iancu era un mare amator de benchetuială şi nu rata nici un prilej ce se ivea. Unul dintre convivii preferaţi era Barbu Delavrancea. Ambii se dădeau în vînt după festinuri copioase, stropite cu vinuri dintre cele mai bune, zăbovind, cel mai adesea, cu mult după miez de noapte. De aceea, nu de puţine ori s-a întîmplat ca doamna Maria Delavrancea să trimită în căutarea soţului un emisar credincios, pe Şmil, cîinele-lup al familiei, care cunoştea pe de rost itinerariile bahice ale celor doi şi toate localurile pe care stăpînul său le agrea. Apariţia lui Şmil, în chip de majordom, strica cheful şi dădea „stingerea“. Într-una din escalele budapestane ale navetei Berlin-Bucureşti, Caragiale nu putea refuza poftirea la o agapă organizată de ziarul Lupta. Deh! Cum să refuzi colegii din presă? Ziarul Lupta a apărut la Budapesta între 1907 şi 1910. Era un cotidian politic, naţional, scris în limba română, şi apărea sub direcţia lui Alexandru Vaida-Voevod, medic şi om politic, deputat în Parlamentul de la Budapesta, de mai mul­te ori ministru şi chiar premier al României. Între redactorii publicaţiei îi mai întîlnim pe oamenii politici Iuliu Maniu şi Ştefan Ciceo-Pop, deputat în Parlamentul maghiar şi în a cărui casă de la Arad s-a pregătit Adunarea de la Alba-Iulia. Îi mai aflăm în redacţie pe Cr. Pleşoianu, redactorul responsabil, sau pe Aurel Vlad şi L. Lemeny. Comesenii aflaţi la petrecerea de la ziar s-au gîndit să-i trimită un semn de atenţie şefului de la Bucureşti, directorul politic al ziarului Adevărul, Constantin Mille. Cei care colaborau la publicaţia bucureşteană au expediat, în ziua de 28 octombrie 1909, o vedere francată cu două timbre de cinci filleri fiecare, cu o imagine a străzii Engleze, din cartierul Zuglò, în care se află astăzi Ambasada României şi Centrul nostru cultural din Budapesta. Misiva, scrisă cu creion negru, are următorul text: „Lup