Unul dintre scopurile sancțiunii penale este degradarea socială. Această degradare socială nu este sinonimă cu degradarea umană. Este, pur și simplu, pierderea unui statut social, a stimei primite din partea comunității, o reașezare în ierarhia valorică a respectivei comunități. Mai simplu spus, e retragerea unei încrederi în calitățile morale ale persoanei condamnate. Asta nu-l face pe condamnat mai puțin om, ci mai puțin un om de încredere. Pierderea statutului în cauză vine ca o consecință firească a faptelor persoanei respective care încalcă regulile morale și legale după care funcționează comunitatea. E un efect al propriilor acțiuni, pe care instanța de judecată le constată.

Adrian Năstase a fost condamnat. Pedeapsa e minoră în raport cu faptele și acțiunile lui. Și cu efectele acestor fapte și acțiuni. În continuare însă, cei aflați în apropierea lui încearcă să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Protecția pe care i-a oferit-o și i-o oferă, în continuare, ministrul Internelor, Ioan Rus, este explicabilă din punct de vedere al relației umane dintre cei doi, dar este incompatibilă cu normele morale și legale ale societății. Pentru că îi oferă condamnatului Adrian Năstase un statut privilegiat. Da, imaginile cu Adrian Năstase în cătușe ori cu Adrian Năstase luat cu duba Poliției fac parte din pedeapsă. Ele semnifică, pentru mentalul colectiv, aplicarea legii într-un stat de drept. Polițiștii în civil și mașinile Poliției fără însemnele specifice fac parte din șmecheriile de care s-au folosit, de atâtea ori, cei aflați la Putere pentru a eluda legea. Și nu pot provoca decât iritare în rândul opiniei publice.

Modul în care este tratat în aceste zile Adrian Năstase nu e o dezbatere între compasiunea umană (pentru o persoană în suferință, care a apelat la un gest disperat) și răzbunare (dorința unei mari părți a românilor de a-l vedea pe