De ce ministrul de interne, Ioan Rus, a sunat personal un viitor deținut ca Adrian Năstase ca să negocieze cu el condițiile punerii în executare a sentinței de condamnare? În ce țară din lume un ministru apelează infractori condamnați definitiv, chiar dacă e vorba de fostul său șef? În treacăt fie spus, grupul de la Cluj l-a dat jos de la vârful PSD în 2006. Să zicem că Rus a încercat să evite scene ridicole cu mascați sărind gardul fostului premier, imagini care ar fi ajuns, cum zice, la CNN. Are ceva sens, dar nu e treaba ministrului să se îngrijească de PR-ul unui deținut.
E treaba fiecărui infractor cum înțelege să interacționeze cu instituțiile statului. Rus avea datoria să se asigure că mandatul instanței e pus în aplicare după lege. Atât și nimic mai mult. Apoi, dacă tot a avut presimțiri sumbre, de ce ministrul de interne nu le-a trimis de urgență avertizări polițiștilor de la Urmăriri? De ce prima sa grijă a fost să-i sune pe Victor Ponta și Traian Băsescu? Nu era mai firesc să-și pună în gardă subordonații, polițiștii trimiși să pună în executare sentința?
Potrivit unor surse judiciare, n-a făcut-o. Când a intrat în blocul din Zambaccian cu mandatul de executare în mână, polițistul care avea să-l salveze pe Adrian Năstase nu știa că se expune unui potențial pericol. Habar nu avea că urma să ridice un infractor bântuit de gânduri suicidare, adică în stare de orice. Altfel spus, ministrului Rus i-a trecut prin cap să trimită o ambulanță în apropierea casei fostului premier, dar nu s-a mai gândit și la viața propriilor angajați.
Nu putem evita apoi o comparație. De ce nu l-a sunat ministrul de interne și pe Sorin Ovidiu Vântu, trimis și el la odihnă un an de zile, să-l întrebe dacă dorește mașină cu geamuri fumurii și să-l sfătuiască să deschidă garajul pentru a nu mai năvăli mascații ca data trecută, când i-au împușcat în picior câinele
