S-a bătut atâta monedă pe marginea nefericitului caz Năstase, că nici nu mai ai curaj să te atingi de subiect! De altfel, ce-ar mai fi de spus? Văd că despre condamnatul-făr-de-probe-directe a început să se vorbească la timpul trecut (”era”, ”a fost”), de parcă ar fi răposat demult, văd că Blaga consideră vizita lui Ponta la spital ”o tentativă de a câștiga capital politic” (ia să nu se fi dus Ponta, ar fi vuit toată presa despre ingratitudinea colegului de partid!) și, mai ales, constat cu surprindere că se trece cu vederea, ori voit, ori din ignoranță, un caz destul de similar, de mare răsunet internațional.

Televiziunile de știri au cotrobăit toată Europa, au traversat și oceanul în căutarea foștilor prim-miniștri condamnați. N-au trecut însă pârleazul frontierei cu Ucraina, unde ar fi descoperit-o în pușcărie pe Iulia Timoșenko. State europene fac insistente presiuni asupra Ucrainei, considerând că-i vorba despre o condamnare evident politică și cerând public eliberarea deținutei. Deocamdată, reacția presei internaționale în cazul Năstase este pur constatativă, exprimând surpriza și cam atât. Luările consistente de poziție vor fi posibile doar după publicarea motivației hotărârii Curții. Sunt convins că, în aceste zile toride, judecătorii asudă pe text la nuanțe și la virgule mai abitir decât restauratorii manuscriselor de la Marea Moartă. O motivație inconsistentă și atacabilă l-ar preschimba pe Năstase într-un soi de... Dreyfus.

Se întâmpla în 1894, ne aflăm în 2012. Nu ne rămâne nici nouă altceva mai bun de făcut decât să așteptăm compunerea Curții, așa că dăm fila urâtă a acestui 20 iunie, pentru a descoperi altă față a aceleiași zile. Tot despre destinul unor personalități va fi vorba, dar, evenimentul petrecându-se pe tărâmul artei, rămâne potejat de imixtiunile nefaste ale politicului. La Galeriile ieșene ”Dana” s-a vernisat expoziția