La 24 iunie, Biserica pomenește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ziua mai este cunoscută în popor ca Drăgaica, sau Sânzienele.
Biserica Ortodoxă prăznuiește ziua morții sfinților. Doar Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă: pe lângă ziua mutării la cer (15 august, respectiv 7 ianuarie), lor li se serbează și zămislirea 9 decembrie, respectiv 23 septembrie) și nașterea (8 septembrie, respectiv 24 iunie), precum și alte evenimente semnificative, precum Bunavestire sau Intrarea Maicii Domnului în Biserică, respectiv Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Acest „tratament special” al Sfântului Ioan Botezătorul, se datorează importanței istorice și duhovnicești a celui numit de însuși Hristos „mai mare decât proorocii”.
Sfântul Ioan Botezătorul este fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Maicii Domnului. Așadar, după ascendența trupească, Iisus și Ioan sunt veri de gradul doi.
Evanghelistul Luca povestește în Cartea sa cu lux de amănunte: Zaharia și Elisabeta îmbătrânesc, fără a putea avea copii, fapt considerat de evrei drept un blestem al lui Dumnezeu. Aceasta atrăgea asupra celor fără copii un statut de paria, încât, uneori, nici jerfele nu li se primeau la templu.
În vremea împăratului Irod cel Mare, într-o săptămână când Zaharia era de rând să tămâieze în templu, Arhanghelul Gavriil, căpetenia îngerilor răspunzătoare cu anunțurile importante, îi apare în dreapta altarului tămâierii și îl înștiințează că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și le va da un copil, pe care trebuie să-l numească Ioan.
Zaharia era prooroc, dar proorocii nu cunosc decât ceea ce Dumnezeu vrea ca ei să transmită oamenilor. Episodul reprezintă un moment de încercare a credinței, așa cum toți sfinții au parte în timpul vieții.
Zaharia are un moment de îndoială: vestea i se pare imposibil de împlinit la
