Romania fost odata tara borangicului. Mosii si stramosii nostri purtau cu mandrie camasa romaneasca, imaculata, moale, pretioasa. Astazi, in toata Romania mai traieste o singura femeie care tese la razboi straie din borangic, produs chiar la ea in batatura. La Stoenesti, in Valcea se tese ultimul capitol al unei istorii vechi de peste 500 de ani.

Reporterii emisiunii "Din interior" au filmat pentru editia de duminica, de la 18.30, a emisiunii difuzata de Digi24, acasa la familia Cristinei Niculescu. Aici cresc viermii de matase, cei care n-au alta treaba toata ziua decat sa roada frunza de dud si, intr-un final, sa teasa gogoasa de matase. Pentru acest lucru, Cristina si cele cateva femei angajate trebuie sa culeaga frunze de dud de cinci ori pe zi, sa le toace si chiar sa le usuce, cand ploua afara. "Initial, nu ne-am gandit ca vom creste si viermi de matase. Ma ocupam cu tesutul hainelor traditionale. La un moment dat, bumbacul se scumpea, materialele nu prea erau de calitate si am decis sa facem pasul acesta", explica femeia cum a ajuns sa se ocupe de borangic "de la frunza la bluza". In gospodaria familiei Niculescu se produc anual in jur de 80 de kilograme de gogosi de matase.

In Bucuresti, la Baneasa, intr-o zona ravnita de de orice dezvoltator imobiliar, o zona in care o palma de pamant inseamna aur curat, se afla sediul SERICAROM, societate de stat care se ocupa cu cercetarea si cresterea viermilor de matase. Inainte de 1989 aici erau livezi de dud cat vezi cu ochii. Frunzele hraneau viermii de matase, gogosile erau filate in hale speciale si din fire se faceau haine. Astazi locul arata dezolant. Cativa pomi mai amintesc de gloria de altadata a sericulturii romanesti. In anul 2005, soarta borangicului a fost decisa cu toporul.

Povestea trista cu final nefericit a unei industrii care ar fi putut aduce milioane de euro Romaniei din