- Editorial - nr. 121 / 23 Iunie, 2012 De cand e lumea si pamantul, a avea un titlu de doctor in stiinte, nu e doar un act de "mandrie personala”, o recunoastere a valorii unui om – indiferent domeniu – in stiinta respectiva, ci si, mai ales, o incredere asupra faptului ca, la locul lui de munca, este un… supercalificat. Si mai e ceva, tot de cand e lumea si pamantul: cartile din carti se scriu. Vorba unui analist: "Numai noi descoperim apa calda de la robinet”. Ce constatam, insa, mai ales, de cand USL a preluat (felicitari!), in urma unei motiuni de cenzura, guvernarea Romaniei, la capatul uneia, falimentare, a PDL-UDMR-UNPR-Minoritati? Ca, fapt unic in Europa, si nu numai, cativa ministri ai actualului Cabinet Ponta au fost inlocuiti (schimbati) pe motive de "teze de doctorat”, care ar fi fost, chipurile, "plagiate”. Fenomenul in sine, daca este adevarat (institutiile abilitate au dreptul sa se pronunte asupra subiectului!), merita atentie! Si, deci, o analiza foarte serioasa asupra modului cum unii demnitari (politicieni) – caci despre ei este, in principal – reusesc sa obtina cate unu – doua-trei doctorate (ori masterate!) fara a recunoaste bine nici macar obiectul tezei (tezelor) respective! Desigur, nu intram in detaliile subiectului, doctorii in stiinte, cu adevarat, sunt primii care stiu cu cata truda, cu cate ore petrecute in biblioteca etc., se elaboreaza o lucrare de doctorat, care, realmente, sa aduca o mica (mare) contributie in domeniul respectiv. Numai ca, si asupra acestui aspect vrem sa insistam, ultimele "intamplari” din politica damboviteana au avut darul de a arunca cu noroi asupra unui titlu academic – demn de toata aprecierea – "doctoratul”, "teza de doctorat”. Pana unde au putut ajunge discutiile pe aceasta tema, denota faptul ca presedintele Basescu i-a cerut premierului Ponta (el insusi acuzat de plagiat in teza de doctorat!) ca ministru