Pe timpul recent încheiatei campanii electorale locale, pentru Sectorul 1, l-am susţinut pe Andrei Chiliman. Asta nu m-a impiedicat, ca tot "alegătorul imparţial" să nu mă duc şi pe la acţiunile lui Toader Paleologu, care împărţea poporului pipe. La un moment dat, pedelistul a presupus că dă o lovitură de imagine dacă haleşte împreună cu susţinătorii carne de rechin, aluzie fină la rechinii imobiliari pe care se angajase să-i termine dacă e ales.

Jon

Când am ajuns pe terasa de pe Calea Victoriei unde Toader se afişa cu peştii morţi în farfuriuţe, nu credeam că o să mă întâlnesc cu un personaj de reportaj. Candidatul, care a fost ambasador în Danemarca şi Islanda, tocmai explica faptul că islandezii consideră rechinul împuţit natural o delicatesă, când un tip de lângă mine mi-a spus pe englezeşte: "Ştii cât de greu se împute rechinul? Trebuie să stea într-o baracă de lemn două săptămâni!". Aşa am dat peste Jon Valur Smarasson, singurul islandez rezident în România. Prietenos, mi-a întins un fel de mastică nordică, într-o sticlă de plastic, al cărei nume semăna cu al criminalului Brevik. Mi-a explicat că ei nu au nume de familie şi că "son" din coada celui de-al treilea nume al lui reprezintă faptul că e fiul lui Smara. Are 52 de ani, nevastă şi doi copii în Islanda, dar el stă aici din 2004.

Din întâmplare

În Islanda, Jon avea o firmă de construcţii. Cum într-o ţară cu 300.000 de locuitori nu poţi construi la nesfârşit, afacerea avea gâlme. Întâmplător, în barul unde mai rodea o bere, era un angajat român, unul dintre puţinii conaţionali ai noştri ajunşi pe insulă. Ăla i-a spus că în România se toarnă betoane în draci. Jon, om de acţiune, s-a uitat pe net unde e România, a luat avionul şi s-a oprit fix la Bucureşti. Mai întâi, l-a impresionat mirosul de transpiraţie din autobuze, apoi s-a luat cu mâinile de cap că nu există hărţi ale Bu