Fericire. După 54 de ani de căsnicie, Ileana Stana Ionescu trăieŞte în continuare o fabuloasă poveste de dragoste alături de soŢul său, Andrei IonescuReporter: Cum priviŢi în urmă bogata dumneavoastră carieră?
Ileana Stana Ionescu: Sunt 57 de ani de la debut. ÎŢi spun cu mâna pe inimă, noi am avut o viaŢă superbă! Orice ar spune oricine, în perioada comunistă noi am lucrat fel de fel de partituri, cu rigorile respective, cu cenzură, dar era o bucurie ca în cenzură să te strecori uŞor Şi să faci o mică prichinduŢă. Am lucrat corect, adică nu am avut niciun moment de zadarnică existenŢă. Am făcut enorm de multe deplasări, care nu se pot atinge astăzi. Aveam turnee de câte două luni, oho, ca o caravană. Acum, mărturisesc cu sinceritate, viitorul nostru, al pensionarilor din Teatrul NaŢional, este destul de opac, ca să nu zic altfel. Şi lipsa de perspectivă pentru mine este dezarmantă.
SunteŢi societar de onoare al TNB, aveŢi o Stea pe Aleea CelebrităŢilor Şi aveŢi Grad de Cavaler al Ordinului NaŢional Serviciul Credincios (2002). Ce semnifică aceste titluri pentru dumneavoastră?
Moralmente sigur că-mi fac bine, sigur că îmi face plăcere, dar nu este suficient. Vreau să spun un lucru: am luat parte la mai multe decernări ale stelelor din PiaŢa Timpului Şi câŢiva dintre ei nu mai sunt printre noi. Şi mă gândesc la zădărnicia tuturor lucrurilor. Este inevitabil. SoŢul meu este supărat pe mine că eu întotdeauna fac trimitere la un final de existenŢă, la o zădărnicie, la o inutilitate... Asta este situaŢia!
Vă mai amintiŢi cum era pe vremea când eraŢi parlamentar?
Eram din partea italienilor, în legislatura 2000-2004. Nu Ştiu cât am fost de potrivită, dar realitatea este că atunci atmosfera din Parlament era cu totul alta, am cunoscut o serie de oameni remarcabili Şi m‑am simŢit bine. Am făcut Şi multe călătorii extraordinare în lume, am văzut
