Născută în 1969, la Azuga, Simona a fost încurajată și susținută de părinți pentru a se antrena în mod profesionist încă de la o vârstă fragedă. Astfel, în 1974, ea începea să practice gimnastica la București, sub îndrumarea Iuliei Dragomirescu, pentru ca mai târziu să devină membră a clubului Dinamo București, unde era antrenată de Emilia Liță și Florin Ștefănescu.

Talentul Simonei a departajat-o de restul coechipierelor și ea a devenit rapid o gimnastă promițătoare pentru echipa națională, ajungând, în cele din urmă, alături de Laura Cutina, la Deva, unde se antrena lotul național. Antrenorii echipei României au recunoscut potențialul Simonei și au selecționat-o pentru o serie de competiții internaționale, pregătire pentru Olimpiada din 1984.

În 1983, Simona a participat la 12 competiții internaționale, revenind în țară cu cel puțin o medalie de la fiecare. Cel mai impresionant parcurs l-a avut la Jocurile Balcanice, de unde s-a întors cu patru medalii de aur. Șirul victoriilor a continuat în 1984, când gimnasta a ocupat prima poziție la individual compus în cadrul competiției Arthur Grand Memorial și a triumfat la prestigiosul Cottbus International la aparatul pe care urma să facă istorie, bârna.

Olimpiada de la Los Angeles 1984

Deși este inspirată de jocurile grecilor și a fost revigorată și reinventată, în principal, de un francez, olimpiada a devenit ușor-ușor o afacere americană. Statele Unite au adus, de-a lungul timpului, sute de sportivi de top, care au concurat pentru medalii în cadrul tuturor probelor din programul Jocurilor Olimpice.

Începând din 1936, când gimnastica artistică feminină a devenit sport olimpic oficial, Statele Unite nu au reușit să obțină nicio medalie la o disciplină care devenea tot mai populară.

Americancele au ratat ocazia să arate de ce sunt în stare în 1980, când Sta