Criza zonei euro nu a fost cauzată în principal de datoriile publice ale statelor, ci de îndatorarea privată, susţine profesorul de economie Daniel Dăianu. Potrivit acestuia, euro a fost ca o marcă subevaluată , care a propulsat forţa industrială a Germaniei şi a penalizat alte economii cu monede supraevaluate. Sursa: evz
Criza zonei euro nu este în principal una a datoriilor publice, fiscală, ci are o mare legătură cu îndatorarea privată şi se manifestă, în esenţă, ca o criză de dezechilibre externe şi ca o criză bancară, "ce au originea de fond într-o defectuoasă construcţie instituţională şi de politici", afirmă, într-o analiză, Daniel Dăianu.
Potrivit acestuia, deşi avem cazul flagrant al datoriei publice din Grecia, nu din "chestiunea elenă" s-a născut criza zonei euro. În acest context, Spania şi Irlanda "ilustrează grăitor rolul jucat de supraîndatorarea privată şi conduita neglijentă a băncilor, a autorităţilor de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare", punctează fostul ministrul de Finanţe.
De altfel, faptul că nu zona euro nu are în esenţă o criză fiscală reprezintă explicaţia pentru care dolarul american nu trece printr-o criză existenţială, deşi datoria publică şi deficitul de cont curent ale SUA sunt mai mari decât în zona euro.
Euro, o monedă supra- sau subevaluată
"Zona euro nu este o uniune monetară autentică, ci mai degrabă un mănunchi de ţări din UE, care folosesc aceeaşi monedă şi care intră sub incidenţa politicii monetare comune şi a pieţei unice", afirmă Dăianu. Nefiind o uniune monetară propriu-zisă, care să permite transferuri fiscale şi aducând laolaltă economii cu incompatibilităţi structurale majore, zona euro trece prin mari tensiuni.
Potrivit profesorului de economie, criza a revelat o fractură mare pe planul competitivităţii între Nord şi Sud, fractură car
