Dublul caz Năstase (condamnare pentru corupţie + tentativă de sinucidere) a adus ţara în pragul nebuniei.
Politicieni cu dosare penale, gazetari cu coloana vertebrală elastică şi compatrioţi cu liceul neterminat îşi latră la televizor certitudini colosale: Adrian Năstase e nevinovat! Adrian Năstase e victima unui proces politic! Adrian Năstase s-a împuşcat pentru că n-a mai putut suporta teroarea lui Băsescu!
Toţi aceşti oameni reuşesc o performanţă formidabilă: se substituie Justiţiei, formând un Mare Tribunal al Poporului. Toţi cocoşaţii naţiunii etalează două calităţi indiscutabile:
1. se pricep la Justiţie mai bine decât toţi procurorii şi judecătorii la un loc;
2. cunosc dosarul „Trofeul Calităţii", ca şi celelalte dosare ale lui Adrian Năstase mai bine decât le cunosc magistraţii care le-au întocmit ori judecat. Avem de-a face, aşadar, cu o Supra-Justiţie, formată din oameni fără studii juridice, dar cu pretenţii de Mari Judecători ai Neamului. Supra-Justiţia are atribuţii nelimitate în spaţiu şi timp, pronunţându-se atât pe parcursul proceselor, cât şi după hotărârile definitive şi irevocabile ale instanţelor. Marele Tribunal al Poporului nu-şi ţine şedinţele în săli de judecată, ci în studiouri de televiziune. El nu ţine seamă de Codul Penal şi de Codul de Procedură Penală, ci apelează la argumente cantitative: e adevărat, cinci (din cinci) judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au hotărât că Adrian Năstase e vinovat, dar Vanghelie poate aduce oricând, de prin Ferentari, o sută de cetăţeni care declară că Năstase e nevinovat. Aşadar, 100 la 5 pentru Năstase, carevasăzică: nevinovat! Ce e mai democratic, într-un stat de drept, decât o Justiţie Populară?!
În virtutea prerogativelor sale, Justiţia Populară judecă după ureche. Zice: trebuia să-l lase acasă 24 de ore, de ce s-au grăbit să-l ridice în aceeaşi zi? Nu