La strapontină ajungi când nu mai apuci bilete. Dai cinci lei casieriţei şi te lipeşti de scăunelul de la marginea lumii, fără spetează. E ca o lecţie de viaţă. Te scoală toţi în picioare, îţi strănută în creştet, nu vezi întreaga scenă, pierzi replici. Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii. Pripăşit prin preajma vârfurilor continentului, cu satisfacţii de puşti băgat pe blat, la film. Pui un ban în mâna garderobierei, care te lasă cu scăunelul de pescuit, ca pe baltă.

Undiţa, tichia şi trepiedul de pescuit sunt interzise în CE. Traian Băsescu ştie asta. Un scaun cu valoare de strapontină se mai poate obţine, din respect pentru Europa comunitară. Ar fi de urmărit deci mutra lui Merkel când o să-l caute pe Traian la cap de rând. S-apuce s-o şteargă, dacă se apropie marinarul hăhăind. Huiduită copios de greci la europenele de fotbal, mai ales după ce a câştigat Germania, Angela e pregătită pentru orice.

Dezlipit de PDL, pe care l-a susţinut suflându-i glorios în toate pânzele, Traian Băsescu se trezeşte azi fără partid, antipatizat, alergând după şansa unui scăunel la poalele lui Ponta. După alegerile din 2009 (victorie dubioasă, neelucidată legal nici până azi), a avut prilejul reabilitării: să conducă nava pe mijloc. Ca Bush. La al doilea mandat, Bush a fost ales de jumătate şi-un pic din americani. A lucrat ca preşedintele tuturor americanilor. Ţine de educaţie, şcoală, de Constituţie.

Din păcate, omul de la strapontină a acţionat în conformitate cu vocaţia de vaporean. Când a fost pe valuri, cu un purcoi de voturi, a lucrat doar pentru el şi ai lui ­ partid, familie. A avut o şansă, a ratat-o.

Asta-i mai lipsea lui Traian Băsescu, un loc din milă la Europene. Să-nceapă spectacolul cu el colateral. L-a părăsit flerul. Dacă ar fi înţeles ceva din România ultimilor doi ani, măcar a ultimilor doi ani, l-ar fi lovit smerenia. Ar fi fos