Venim după un şir năucitor de sebiecte publice: ICR, plagiatul lui Ponta, sinuciderea ratată a lui Năstase. Intensitatea fiecăruia în parte şi succesiunea rapidă au generat o isterie cum nu s-a văzut de mult. Cred că a venit momentul să facem un mic pas înapoi şi să încercăm să ne smulgem către subiecte mai importante.
Printre aceste subiecte mai importante ar fi acutizarea războiului din sînul clasei politice. E un subiect care are un număr enorm de reflectări în media, dar reflectări superficiale. Ar trebui văzute cauzele şi consecinţele acestui conflict, ce perspective creează el pentru evoluţia politică din următorii ani.
Un alt subiect ar fi, desigur, ce face sau ce nu face guvernul. Mai important decît ICR, plagiatul şi Năstase este faptul că guvernul nu reuşeşte nicicum să ajungă la o acţiune de o minimă coerenţă. Să luăm un singur exemplu, Hidroelectrica.
E cazul tipic de subiect specializat, dificil de înţeles din afară. Nici specialiştii se pare că nu au reuşit să înţeleagă cu adevărat măsura declarării din senin a insolvenţei. Totuşi, dincolo de mecanismele economice şi legale ale cazului, la nivel politic sînt cîteva lucruri clare care pot fi înţelese şi care trebuie spuse.
1. Dacă ţara este jefuită de atîţia ani, atît de sfidător şi de flagrant, de toate partidele în perfectă înţelegere, problema e un pic mai mare decît întreruperea imediată a anumitor contracte. Dacă un guvern nou ar încerca cu adevărat să remedieze situaţia, măsura necesară nu ar fi în nici un caz această insolvenţă pompieristică, ci adoptarea legislaţiei pe care să poată fi sancţionaţi politicienii care au guvernat acest jaf.
2. Chiar dacă acest jaf a putut continua ani de zile pe faţă, în condiţiile în care toată lumea ştia de el, de la o guvernare la alta (ceea ce ne spune cîte ceva despre cum funcţionează şi cum nu sistemul politic), totuşi un mare pas
