Le Monde vorbeşte despre problemele care îl aşteaptă pe noul preşedinte al Egiptului. Candidatul Fraţilor Musulmani, Mohamed Morsi, a fost ales, ceea ce înseamnă că un islamist este la putere în cea mai populată ţară din nordul Africii. E o surpriză?
Nu este o surpriză. După cum scrie Le Monde, integristii sint cel mai bine organizati. Au multi donatori si o retea bogata de moschee prin care si-au facut propaganda. Ca urmare, pentru multi egipteni, ei apar ca singura alternativa veritabila. Si nici nu poti cere prea mult intr-o tara in care doua treimi din populatie e analfabeta si 40 la suta dintre oameni traiesc cu mai putin de doi dolari pe zi.
Dar daca islamistii ajung acum la putere, asta nu inseamna ca vor ramane pe veci. Guvernele lor se lovesc déjà de realitatea dura a puterii si a responsabilitatii. Promisiunile frumoase pe care le-au facut se lovesc de soclul crizei economice. Dinamica deceniilor viitoare nu e de partea lor. Exista o alta cale – deschisa de milioane de tineri conectati la Internet, amatori de discutii si dezbateri, decisi sa transforme revolutiile din lumea araba in democratii reale. Asta inseamna alternanta.
New York Times: "Creşterea popularismului"
"Creşterea popularismului", aşa se numeşte articolul lui Thomas Friedman din New York Times. Eseistul a facut o vizita in Europa si vorbeste despre acest nou termen : popularism, o combinatie intre populism si popularitate. Despre ce e vorba? E un articol foarte interesant, pe care il gasiti pe site-ul NY Times. Thomas Friedman incearca sa raspunda la intrebarea : De ce atat de putini lideri contemporani sint capabili sa isi inspire popoarele in realizarea schimbarilor necesare ? Unul dintre raspunsuri e legat de noile tehnologii. Facebook-ul, twitter-ul si alte retele sociale au schimbat natura conversatiilor dintre cei care conduc si cei care s
