Crochiuri economice Incidentul nuclear de la Fukushima Daiichi (martie 2011) a adus oarecari nelinisti si europenilor. Impactul transfrontalier al unui asemenea incident nu este defel de neglijat, daca ne gandim si la momentul ”Cernobal-1986”. In orice caz, dupa ambele evenimente nedorite a fost examinata siguranta tuturor centralelor nucleare din spatiul european. E adevarat, in prezent, din cele 220 de reactoare, aflate pe teritoriile a 14 State Membre (SM) din UE, cca. o treime (77) sunt deja oprite, aflandu-se in mare parte in curs de dezafectare. Dintre cele 143 de reactoare in functiune, aproximativ 50 urmeaza a fi oprite in urmatorii 12-13 ani. Ratiunile de siguranta nucleara au determinat comunitatea internationala si CE, inca de la inceputul anilor ‘90, sa acorde diverselor tari anumite forme de asistenta financiara, date fiind costurile uriase necesare dezafectarii unor asemenea capacitati. De exemplu, la nivelul CE a fost agreat faptul ca suma necesara pentru reabilitarea sitului unei centrale nucleare reprezinta in jur de 10-15% din costul initial al investitiei, pentru fiecare reactor care trebuie dezafectat. In contextul negocierilor de aderare la UE, Bulgaria, Lituania si Slovacia s-au angajat sa procedeze la inchiderea anticipata si dezafectarea a opt reactoare. Aceste operatiuni, evident, au reclamat finantari suplimentare. Sa nu uitam, acest tip de inchidere, ce intervine anterior expirarii etapei finale a ciclului de viata al unei centrale nuclearoelectrice, care, in mod normal, are o durata de functionare de 30-40 ani, antreneaza dificultati sporite. Acestea sunt legate de faptul ca intervin consecintele sociale, economice si financiare, datorate scaderii productiei de energie electrica, precum si de faptul ca trebuie finantate sursele alternative. Asistenta financiara acordata de UE pentru a sprijini masurile de dezafectare si de atenuare a efect