Antonio Fazio, fost guvernator al Bancii Italiei, avertiza in anul 1998 ca moneda euro nu va fi "raiul", ci un "purgatoriu" care va cere ani de durere si sacrificiu, precizeaza Reuters intr-un articol care analizeaza efectele adoptarii monedei euro asupra Italiei. La mai mult de un deceniu de atunci, aceste cuvinte par a fi adaptate perfect descrierii situatiei economice pentru multe state din zona euro si cu atat mai multe pentru Italia.
Fazio a facut in prezent un apel impotriva unei condamnari in cazul influentarii achizitiei unei banci in anul 2005. Totusi, cuvintele sale, care nu sunt foarte mult ascultate in aceste zile, s-au dovedit a fi "profetice" pentru Italia.
Italia a avut mai multe beneficii care au provenit de la statutul de tara membra a zonei euro in ultimul deceniu, in special prin costurile de finantare mici si eliminarea riscurilor provenite de la fluctuatia cursului de schimb. Insa, aceasta nu a reusit sa foloseasca timpul pentru a elimina golurile care au facut-o cea mai stagnanta economie a Europei timp de un deceniu. Datoria publica inalta a afectat cresterea economica si a a limitat capacitatea acesteia de a concura cu Germania in materie de exporturi.
"Italia nu a crescut in ultimii 15 ani", a precizat Lorenzo Bini Smaghi, un fost membru al Consiliului Executiv al bancii Centrale Europene, care preda in prezent la universitatea Harvard.
"Pietele se intreaba in prezent - ce face Italia pentru a contracara problemele fundamentale care au impiedicat-o sa creasca?", a spus acesta.
Intrebarea se vede in costurile de imprumut, care au atins aproximativ 10 procente la titlurile de stat pe 10 ani, periculos de aproape de nivelurile la care fostul premier, Silvio Berlusconi, a plecat de la putere.
Raspunsul a fost clar cand Mario Monti a preluat conducerea unui nou guvern tehnocrat, pro
