Prea multă ură guvernează scena politică în România şi divizează societatea. La aproape 23 de ani după ce Iliescu l-a demonizat şi executat pe Ceauşescu, publicul este manevrat exact cu acelaşi mod de operare.

Isterizarea publicului şi divizarea societăţii este combustibilul care alimentează succesul în politică. De la mineriadele lui Ion Iliescu, până la discursul aproape isteric al lui Crin Antonescu, politica s-a făcut în România cu prea multă ură. Discursul anti-Iliescu a adus la putere „Convenţia". Vraiştea guvernării CDR a stat la baza discursului „anti" care l-a cocoţat la putere pe Adrian Năstase. Băsescu l-a demonizat pe Năstase şi s-a instalat cu succes la Palatul Cotroceni. Acum el este demonul exorcizat de Crin Antonescu în discursuri tot mai isterice.

Modul acesta de operare pare a avea succes mereu la public.

Categoric, toţi cei enumeraţi mai sus au comis abuzuri execrabile la putere, oferind suficiente motive pentru coagularea masei critice care să vibreze în rezultatele electorale potrivite. Este un cerc vicios construit din ură injectată în societate, care divizează radical publicul şi ne îndepărtează de un viitor mai bun.

Nimic bun nu se poate construi pe un teren însămânţat cu ură. Discursurile negative ale politicienilor, folosite pentru producerea unei mase critice de manevră, pe care se caţără la putere unii lideri politici, sunt expresia prostiei, iresponsabilităţii şi incompetenţei. Cel mai simplu este să exciţi publicul pentru a obţine o reacţie care să-ţi folosească. Mai greu este să produci proiecte şi soluţii pentru problemele care inflamează publicul.

Anul 2012 ne prinde din nou în faţa unor politicieni preocupaţi numai să se demoleze reciproc, care nu transmit nicio soluţie pozitivă pentru viitor. Nu fac decât să stârnească ură şi divizare în societate. Ponta e preocupat să-l marginaliz